Arhitectura neoromanească nu este un stil vechi, este un stil arhitectonic aparut la sfarsitul secolului al XIX-lea in cadrul Art Nouveau-ului din Romania, initial rezultatul incercarilor de a gasi un stil arhitectural specific romanesc de catre arhitectii Ion Mincu și Ion N. Socolescu care au reinventat traditia, realizand, in același timp, un stil original.
Printre elemente specifice se numara foisorul, arcadele, stslpi de lemn, o tratare a cornisei ca o streasină obișnuită a unei case taranesti, includerea acoperisului cu panta mai mare in imaginea fatadei ca element de ornament, soclul inalt și folosirea tiglei ceramice.